Autor:	ionela moldovanu ( Geanina Moldovanu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Finaluri şi renaştere

Am murit în mine ca o candelã virginã Ce se stinge cu lumina unei stele milenare. Am murit când tu mi-ai spus cã în lume Sunt fugarã. Când mi-ai spus cã aşa mã vezi, O statuie ca Venera Tristã şi veche ca o şampanie deschisã Într-o seara princiarã. Ca o femeie ce a stat într-o cãruţã agrarã Agrarã fecioarã ce a vrut sã vadã paradisul Şi sperând, a sãpat în noapte visul. A sãpat şi ea pãmântul, a întors lumea cu gândul Şi a urmat Calea. A plâns şi a iubit A strâns multe neajunsuri Şi le-a preschimbat în plânsuri. Şi apoi a înviat ca o sãmânţã plantatã Pe o vale de mãceşe, Şi de flori de lilieci, Foarte agrarã în convingeri, dar pe-atât de circumcisã Unor mori Unde pãmântul se îmbinã cu apa Şi formeazã proprietatea. Şi umorile din noi, ce sunt doar nişte aluzii Felurite corpuri late ce reflectã deziluzii, Ce doar ochiul de sculptor le sculpteazã cu dalta în piatrã Care apoi devine ofrandã. Apoi, omul posteşte 40 de zile de ajunare şi când se bucurã, seduce iubirea ca sã-i devinã Soţie, fericitã sihãstrie.

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]