De e toamna
cu rele invidii
ce au apus in Atlantide
si unde crucile unor oameni obscuri
sunt sarace caricaturi.
Anotimp de fiori cu brize
si cu toamnele proscrise,
paralel ce cad emfatic
distructiv si emblematic.
Si da semne de iubiri pierdute
talmacite si ciufute,
cu pasari roz incolonate
in suburbii de ceruri sparte...
Toamna cu baltoace incolore
ceruri de griuri si grinzi,
si cu muscaturi de oglinzi;
Cu melancolii patata
si cu multa ciocolata.
Toamna viselor uitate
si-a iubirilor castrate
de chirurgi cu bisturii
ce aduc pe lume copii;
Toamna putreda, fascista
si penal de pesimista
unde pleci, de unde vii?
tu, doamna de companii?
Mai cred in tine si in istorii
a doamnelor din Patagonii...
