Cad frunzele amore
Si ne iubim ca-n alta toamna.
cand se prelingeau aburii
din vara
si noptile aveau punti de naframa.
Cad frunzele,ce primejdie clara,
Din copacii cu pistile
Se invartesc in dans de toamna
Galbene si primenite.
In valsul lor trubadur
Se invartesc cu un strop de arta
peste zidurile cenusii
Si albe de var si piatra.
Cad frunzele amore
Si a mai murit un an
Noi ne aflam renascuti pe o banca
Langa un falnic castan.
Pe strazi, trec doamne cu tocuri suave
printre frunze vestede si colorate.
A mai trecut o vara calda
Si frunzele cad in dans, regretate.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Te-am lãsat ,ştiam cã vei cãdea în plasã...Când este vorba de o scriere netrãitã ,versul se întoarce împotrivã-ţi,este rece ,lipsit de suflet ,transmite mult gri.Strofa a doua este un dezastru atât din punct de vedere al rimei,cât şi al mesajului !Mã surprinde cãderea de la o poezie filozoficã,prin unele locuri chiar matur filozoficã,la o poezie din care nu poţi alege decât o descriere fadã a unui sentiment fãrã sentiment !.))))))))
