-Unde te duci ?
-Pana dincolo. Am uitat ceva.
-Offf.. Se putea sa nu uiti tu ceva ?!...
- Se putea sa nu zici tu ceva?
-(incruntandu-se) Vezi ca n-am sa te astept, sa stii!
-(rastindu-se) Nici nu ma asteptam sa ma astepti , sa stii!
(dupa ceva timp…)
-Ia te uita ! M-ai asteptat…
- Am de ales vreodata?
-Puteai sa mergi cu mine pana dincolo, sa nu stai in loc degeaba.
-Asa, si acum imi spui? De ce nu mi-ai spus inainte sa pleci?
-E o simpla intrebare, sau chiar ai fi vrut sa mergi cu mine?
-(oftand) Poate am uitat si eu ceva…
-Ce?...
(In salon, intreaga familie este cuprinsa de uimire, cand aparatul incepe sa ticaie slab, insa doar pentru cateva secunde.)
-Ce repede te-ai intors…
-Pai…m-am razgandit…
-Dar ce-ai uitat pana la urma?
-N-am uitat nimic… N-am sa uit niciodata…
-Eu zic sa mergem.
(luandu-se de mana, pornesc agale, disparand in jocul de lumini)
