Toata lumea a inceput sa scrie despre primavra. Inclusiv eu... Dar cum ramane cu ursii mari, negri, care au inceput sa colcaie prin padurile noastre? Sau poate ale lor...
Ursii au inceput sa manance din lume.
Iar asta nu a inceput odata cu primavara...
Ursii sunt aici de mult...
De cand ne tot lasam manipulati de ei.. de toti aceia care ne fac sa credem ca ei sunt ursi mari cu dinti de fier si ca daca nu credem in ei , vom sfarsi muscati si sfartecati...
Dar, omule, uite-ne! Suntem aici pe scaune, la spectacol, privind !
PRIVIND! Ca niste copii fascinati de un iluzionist priceput, cu privirea aceea (nu stiu cum sa-i spun)...
Numai ca, privind ne privam pe noi... de ceea ce am putea face si, bineinteles, de ceea ce am putea fi cu adevarat. Esenta noastra este pura. Deci, adevarul launtric trebuie sa iasa cumva la iveala...
Am intrat intr-o rutina si au inceput sa ne rugineasca incheieturile aceleiasi alergaturi de “colo-colo†dupa “uite-o â€" nu-iâ€...
E ora 3 dimineata si ma intreb: oare esenta se dilueaza?... Suntem NOI in castelul nostru? Sau doar niste fantome urland printre ruine?...
Cine mai stie...
Ma duc sa dorm...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Exact..trebuie sa scrii momentul :)
Mai tarziu decat "momentul" devine prea neclar ca sa mai poti citi...cu atat mai putin ca sa mai poti si transcrie :)