Mi-e drag s-aud marea-n grãire,
Cãci ruptã-i din Dumnezeire!
Pãtrund armonii si extazuri,
Cu lungi simfonii de talazuri.
Si-n spuma lor exuberantã,
Pãtrund armonia gestantã.
In vuietul tainic al mãrii,
Stã viul colos,al mişcãrii.
Cu fiece val,ce se sparge,
Rãsar alti coloşi de catarge.
Si-n maluri dospite de soare,
Dospesc piramide solare,
Ca omul,ce tot rãtãceşte
Si aripi spre cer îşi croieşte,
Sã poatã prin gând,sã ajungã,
Pe calea Sisific de lungã,
Acolo în Dumnezeire,
Acasã,în desavârsire.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumos!
2.
Tata,stilurile noastre,deşi sunt diferite,au acelaşi destin ca sã fie cunoscute şi înţelese de iubitorii de carte!
