S-aştept sãgeti de strãlucire,
în dulcea armonie,
S-aştept rãcoarea dimineţii,
când vor seca umbrele
silenţioase ale nopţii.
Când ochii îi deschid,
Spontanele gânduri,in minte,mi s-aprind..
Negrul dispare din senin,
Iar emoţiile le ţin.
La fereastrã îmi apare,
Un simbol plin de culoare,
Dulcele amor,
Ducele florilor.
Trandafirul cel nemuritor,
Frumuseţea-i fiind eternã,
Dar uitatã graţie spinilor,
Necutreieratã de regretul timpurilor!
Cãci precum un mic izvor,
Clipe dulci se scurg îngrijorãtor,
Dar,spre nemãrginire,virtuosul trandafir
îşi croieşte catifelat,fir dupa fir!
Privesc petala cum se stinge,
Spre pãmânt,nemilosul vânt o împinge..
Cum altele o alungã,
Nefiind o simplã dungã,
Sperând sã mai gãseascã,
Ca ţel sã veştejeasca.
Legea metamorfozei,a naturii afirmã
Secretele dupa cortina,
Cum flãcãrile înalte lasã pulbere de fum,
Mai renaşte o scânteie,dintr-o urma de scrum.
Gerul sufletului de poet,
Cãlãuzind acest gând
Diferit complet...
|
