Bucuria pe care-o simţi când eşti ACASÄ‚
îţi ia sufletul de mânã
şi te poartã hoinar prin grãdina bunicii.
Îţi face scrânciob din vise şi tei înfloriţi,
te-nvaţã cum sã creşti duminica-n palme
rugi şi cireşe perechi.
Uneori te lasã sã-nserezi la gura sobei
cu obrajii plini de poveşti,
alteori te-nalţã din iarbã
înger desculţ pânã-n fluturi,
sã-nfloreşti pãsãri albe...
Nu scurge de vis firul ierbii
şi nu-nchide poarta nicicând!
Copilul cu genunchii rãniţi
lãsat în grija toamnei
te va striga mereu.
în jocul de-a v-aţi ascunselea
de dupã un colţ al sufletului.
