Avionul coboarã
devreme ca viaţa-n septembrie.
Copilul de ieri priveşte ţara
în formã de suflet.
Dinspre îngeri se deschid ferestre
pentru adus clipele înapoi.
Unele dor atât cât sã desfrunzeascã viaţa
şi sã şteargã rugina din toamne.
Cobor acolo unde
nu s-au mai întâmplat deloc anotimpuri pentru mine,
unde ceasornicul e întors cu zbor de îngeri
şi timpul stã la coadã pentru un vis frumos.
Un plânset se-nfruptã din trupul meu.
Mi-e teamã cã o sã-mi aparã pe rãni
pistrui însângeraţi,
cã o sã-mi dezbrace versul şi plecarea în lume.
Semãn tot mai mult cu mãrile turbate-n adorare.
Îmbrac genunchii desculţi cu aşteptarea cãuşului
şi prind orizontul greu între tâmple.
Doamne, aşeazã-te în trupul meu
şi debranşeazã-mi tãcerile toate,
înfloreşte-mi pomi peste suflet.
Primeşte-mã aici
unde nu se rãneşte nici un pescãruş în zbor,
unde teii sunt întotdeauna grei de floare
şi nu faci niciodatã cearcãne la suflet
pentru cã aici viaţa începe sã doarã frumos.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Emotionanta, mama si tara raman mereu dispuse sa ne primeasca la piept! Bun venit acasa!
