Din Groşii Bãii Mari plecat în lume
fãcuşi cu Dumnezeu un legãmânt,
cã taragotul tãu e-o rugãciune
şi în plãmânii tãi e Duhul Sfânt.
Ciobanii toţi s-au întâlnit în tine
cu tot cu fluiere, cu oi, cu stâni,
iar Transilvania pe piept de ţine
şi Maramureşul te are-n pâini.
Rapsozii, codrii, Mãrţişorul, munţii,
Maria, Mãrioara şi Grigore,
cu ochii-nchişi sub ridurile frunţii
cântã cu tine jocuri, doine, hore.
Din degete pe ritmuri ancestrale
a veşnicie ţara sã rãsune
sub ramuri de stejar primordiale.
Cu dor şi drag, maestre, plecãciune!
|
