Autor:	Florin T. Roman ( Florin T. Roman ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Ecoul cuvintelor ce învie

Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis stau şi privesc pe fereastra acestei toamne cum se deschid din nou rãnile timpului, cum se deschid din nou rãnile timpului şi sângereazã frunze îngãlbenite, must înroşit, melancolie, luminã crepuscularã, amintiri de varã, poezie… Cu mâinile rezemate de pervazul unui vis ucis stau şi privesc pe fereastra acestei toamne cum se deschid iarãşi rãnile cerului, cum se deschid iarãşi rãnile cerului şi lãcrimeazã ploaie rece, negurã, întristare, pãsãri cãlãtoare, melancolie, rugãciuni de sfinţi, raze de soare cu dinţi, poezie… Pe fereastra acestei toamne tac şi privesc cum se deschid din nou rãnile timpului şi sângereazã, cum se deschid iarãşi rãnile cerului şi lãcrimeazã, precum Hristos când a murit Lazãr un pic… şi nu pot sã fac nimic. Numai cã din sânge de timp şi din lacrimi de cer, dupã fiecare dezgheţ de omãt şi cuvinte, iarãşi şi iarãşi, tandru, cuminte, înmuguresc, înfloresc şi rodesc crucile mormintelor, iar eu simt cum îmi cresc aripi de primãvarã când ascult cu inima ecoul cuvintelor: “Lazãre! Vino afarã!”

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]