În contextul dat, nu pot sã pricep, oricât m-aş strãdui, de ce reputatul academician Ioan-Aurel Pop, istoric şi profesor universitar la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universitãţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, rectorul acestei universitãţi, îl face cu ou şi cu oţet pe Dl Boia, acuzându-l cã adeseazã ironii şi reproşuri tuturor istoricilor români şi cã îi dispreţuieşte pe aceştia (a se vedea lucrarea intitulatã Istoria, adevãrul şi miturile, Editura Enciclopedicã, Bucureşti, 2014, pag.137-138, 148-149, 243, 289, 296-298), cã apeleazã la falsificãri intenţionate, la minciuni (ibidem, pag.128, 139), cã se contrazice adesea (ibidem, pag.184, 200, 217, 262, 338-339), cã manipuleazã conştiinţe (ibidem, pag.3, 49, 102, 112, 177, 183, 216, 254-256, 269, 283, 338-339), cã manifestã dispreţ pentru adevãr (ibidem, pag.130), ignoranţã sau rea-voinţã (ibidem, pag.150, 234), cã aduce blasfemii la adresa istoriei României şi a istoricilor români (ibidem, pag.112), cã e lipsit de realism, cã e absurd! (ibidem, pag.382).
Nu pot sã înţeleg nici de ce cunoscutul critic literar Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi aduce reproşuri profesorului Boia, bunãoarã când, în suplimentul de culturã al ziarului on line Adevãrul.ro din 15 martie 2013, afirmã, fãcând referire la cartea acestuia De ce este România altfel? (Edit. Humanitas, 2012) cã “a stârnit discuţii pasionateâ€, parti pris-ul fiind “vãdit încã de la titlu†şi cã lucrarea e “tendenţioasã printr-o izbitoare lipsã de empatie cu subiectul ei†.
Îmi scapã şi raţiunea pentru care cunoscutul critic şi istoric literar Theodor Codreanu este de-a dreptul rãutãcios cu Dl Boia: îl ironizeazã, îl persifleazã, îl considerã lipsit de inteligenţã! Dl Codreanu accentueazã caracterizarea negativã a profesorului Boia, mergând pãnã la frontiera invectivei: apreciazã opera ilustrului istoric ca fiind “parşivenie ideologicã de trei parale!†şi susţine cã scopul acestuia “este de a legitima cerinţele prãdãtorilor naţionali şi internaţionali de tot soiul, dupã cãderea comunismuluiâ€. “De-ar fi doar atât! â€" continuã Theodor Codreanu â€" Dar e vorba de a-i legitima pe substituienţii minoritari care vor o altã identitate şi o altã istorie pentru neamul românesc, de a-i trimite mereu la margine pe cei ce se mai considerã încã români. E la mijloc o culpabilizare generalã, de proporţii, pentru ca deruta acestui neam istovit de mutilarea la faţã produsã de comunism sã se adânceascã†(în A doua schimbare la faţã â€" o cercetare transdisciplinarã a civilizaţiei române moderne, ediţia a doua revãzutã şi adãugitã, Editura Scara, Bucureşti, 2013, pag. 508 - 509).
Observ, dezamãgit, cã nici câţiva reprezentanţi ai noii generaţii de istorici nu sunt capabili sã-l înţeleagã pe genialul profesor Boia. Bunãoarã, Dl Paul Nistor, tânãr cercetãtor ştiinţific la Institutul de Istorie â€ţA.D.Xenopol†Iaşi, face afirmaţii izbitoare atunci când comenteazã cartea De ce este România altfel?, susţinând: “Care este, în mare, reţeta de succes a lui Boia? Îmbinarea unei bune analize cu ipoteze şocante, cu frazele tari, deliberat exagerate†(…) “…unele remarci sunt însã de-a dreptul rãutãcioase şi par sã dea satisfacţie nu adevãrului istoric ci unor direcţii pur ideologiceâ€(…) “În final, care este formula de succes a domnului Boia? Este cea a istoriei prezentate ca un blestem. Un destin implacabil a lovit acest spaţiu, o predestinare grea, neîntâlnitã în restul lumii, se resimte doar aici. Aceasta exclude total speranţele şi idealurile de viitor şi lasã loc doar resemnãrii colective. Decodând în aceastã cheie istoria unui popor, Lucian Boia se face cã nu vede evoluţia României între 1866-1939, scoţând în faţã doar elemente negative şi uitând de cele pozitive care… numeric, simbolic dar şi ca importanţã şi urmãri le surclasau de departe pe precedentele†(în Contributors.ro, din 28 februarie 2013).
Nici noua generaţie de filozofi români nu reuşeşte sã priceapã pe de-a-ntregul mesajul Dlui Boia. Spre pildã, Dl Cãtãlin Avramescu, specialist în istoria gândirii politice, în filozofie politicã şi în eticã, cadru universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universitãţii din Bucureşti, ajunge pânã acolo încât îl acuzã pe profesorul Boia cã a plagiat, în cartea Tinereţe fãrã bãtrâneţe. Imaginarul longevitãţii din Antichitate pânã astãzi (Editura Humanitas, 2006), articolul intitulat “Longevity†din Dictionary of the History of Ideas al reputatului enciclopedist american Gerald J. Gruman (a se vedea “Dilematicaâ€, numãrul din februarie 2007).
Faima Domnului Lucian Boia de “blasfemiator al Istoriei românilor†a trecut şi peste Prut. Operând o radiografie a lucrãrii distinsului istoric în discuţie: Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit, apãrutã în 2015 la Humanitas, Mihai Cimpoi, membru de Onoare al Academiei Române din 1991 şi membru titular al Academiei Republicii Moldova, îi aduce grave acuzaţii Dlui Boia: “Autorul nu cunoaşte opera eminescianãâ€, nici “eminescologia din ultima perioadãâ€, substituie judecãţi de valoare, bazate pe solide temeiuri ştiinţifice “prin zeflemele de mahalaâ€, “nivelul ştiinţific se prezintã la cota cea mai joasã din cauza argumentãrii rudimentare (bun/rãu)â€, “instrumentarul critic e sãrac şi învechit, apropiat de limbajul de lemnâ€. Pânã aici mai rãbdãm cum rãbdãm, dar Dl Mihai Cimpoi întrece orice limitã. Domnia sa susţine cã metoda lui Lucian Boia “e una ocultã, ţinând de vrãjitorie, de o întindere de cercuri negre mefistofelice ale demonstraţiei: tot ce se întâmplã în jurul lui Eminescu nu ţine de o anumitã linie evolutivã, fie şi sinusoidalã, cu contribuţii exegetice originale modeste (multe) sau eronate (cum se atestã în cazul marilor figuri), ci de o curbã drãceascã a evoluãrilor exagerate care corespund unui canon al mitologizãrii, al cãrui mecanism îl ştie doar Lucian Boia, singurul înzestrat, dupã cum ne avertizeazã adnotarea editorialã, şi cu darul de a-l demonta.†(în ziaristionline.ro din 19 septembrie 2016).
X
În ciuda tuturor comentariilor rãutãcioase citate mai sus, profesorul Lucian Boia este şi va rãmâne, în mod cert, cel mai mare istoric român din toate timpurile, deoarece descoperirile Domniei sale au revoluţionat întreaga istoriografie româneascã, desconspirând exhaustiv toate miturile construite, mai mult sau mai puţin premeditat, uneori rãuvoitor, de cãtre popor şi de cãtre toţi istoricii de pânã la Dumnealui. Va trebui sã ţinem cont, de acum înainte, integral, de teoria absolut ineditã a Domniei sale (bazatã pe izvoare istorice numeroase şi indubitabile) şi sã examinãm pe viitor cu maximã circumspecţie întreaga cercetare istoricã anterioarã. Se va vorbi în curând, cu certitudine, de o Istorie a României ante şi una post Lucian Boia.
Cei care nu au capacitatea de a-l înţelege pe noul geniu al Istoriei românilor mai susţin cã Dl Boia nu ar fi urmãrit prin scrierile Domniei sale decât faimã, bani şi blasfemierea poporului în sânul cãruia s-a nãscut, şi cã, beneficiind de conivenţa Dlui Gabriel Liiceanu şi a Editurii Humanitas, le-a şi obţinut pe toate trei, dar cã, în schimb, ar fi pierdut statutul de istoric, cel de om de culturã român, precum şi funcţiile de “român†şi de “omâ€. Unul dintre aceşti adversari mãrginiţi intelectual şi-a permis sã sintetizeze toate acuzaţiile îndreptate împotriva marelui istoric în urmãtoarea aserţiune cu valoare de apoftegmã: Cel mai recent şi, totodatã, cel mai periculos mit al Istoriei României este mitul “Lucian Boiaâ€.
Delimitându-mã de astfel de poziţii extremiste, eu unul, ca admirator al Dlui Lucian Boia, aştept cu mare interes extinderea cercetãrilor Domniei sale asupra Istoriei Europei şi demitizarea marilor mituri continentale: “democraţia şi filosofia greacãâ€, “Alexandru cel Mareâ€, “Roma şi Imperiul Romanâ€, “Imperiul Bizantinâ€, “tendinţa istoricã spre unitate naţionalã a francezilor, germanilor şi italienilorâ€, “Dante şi Divina Comedieâ€, “creştinarea popoarelor europeneâ€, “Cervantesâ€, “Shakespeareâ€, “Rãzboiul de o sutã de aniâ€, “Goethe şi Faustâ€, “Leonardo da Vinci şi Renaştereaâ€, “filosofia germanãâ€, “Hugo şi Literatura francezãâ€, “Napoleonâ€, “Dostoievski şi Literatura rusãâ€, “cele douã rãzboaie mondiale†ş.a.m.d.
Sunt convins cã dacã Petre Å¢uţea nu ar fi trecut în veşnicie, l-ar fi declarat pe Eminescu persoana non grata a Istoriei României, iar în locul rãmas vacant l-ar fi numit definitiv pe Dl Lucian Boia “românul absolutâ€!
