Beau lacrimi de zare seninã,
de nori şi de pãsãri în zbor,
beau lacrimi din cupa prea plinã
a unui prea trist cãlãtor.
Beau lacrimi de doruri ucise,
de vãduve, şonţi şi orfani,
de îngeri, de versuri nescrise,
de prieteni vechi, noi şi duşmani.
Beau lacrimi aici, pe-o aripã
de vultur bolnav şi nãtâng,
cu stânci ce se scurg ev şi clipã,
beau lacrimi, beau lacrimi şi plâng.
Beau lacrimi de mame uitate,
beau lacrimi de cer, stea cu stea,
când plâns dintr-o mie de sate
apune pe inima mea.
Beau lacrimi de voi şi de mine -
deşi sunt amare îmi plac;
dureri au puterea s-aline;
beau lacrimi, beau lacrimi... şi tac.
14 iunie 2010
|
