Motto: Tatãl meu se credea ateu â€"
ce ironie!
Dar îl iubea pe Dumnezeu
fãrã sã ştie!
Tatã,
ai fost un mare mincinos.
Susţineai mereu cã nu crezi în Dumnezeu,
dar de ce ai ascultat toatã viaţa de El?
Îmi spuneai cã spovedania n-are sens,
dar de ce îi ascultai şi-i sfãtuiai
pe toţi cei ce veneau la dumneata?
Îmi spuneai cã eşti bolnav de inimã,
dar cum poate fi bolnavã o inimã
care bate numai pentru
adevãr şi dreptate?
Îmi spuneai cã nu existã îngeri,
dar mai ştii când te-am surprins
în seara aceea
spãlându-ţi aripile în lacrimi de iubire?
Îmi spuneai cã Raiul nu existã
şi te-ai dus sã locuieşti în el.
Tatã,
eşti un mare mincinos!
Eşti mincinosul meu preferat!
