Autor:	Florin T. Roman ( Florin T. Roman ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Observaţii de (-o) viaţã

Ce n-avem ne trebuieşte, ce avem nu-i o avere, ce-i puţin nu ne ajunge, ce e mult şi mai mult cere. Ce nu-i timp ca timpul curge, ce nu-i soare strãluceşte, ce nu-i munte se înalţã, ce nu-i gheaţã se topeşte. Ce e trist tot trist rãmâne, ce e vesel se preface, ce e bine-n rãu se schimbã, ce e rãu mai rãu se face. Ce nu-i foc ca focul arde, ce sunt valuri nu-s albastre, Heracliţi şi Thaleşi urcã scara îndoielii noastre. Ce-i din cer spre cer se-înalţã, Ce e lut în lut coboarã, dupã zi urmeazã noapte, dupã noapte - noapte iarã. Ce-i frumos ne-nfricoşeazã ce-i urât ne-ncâtã cult, ce-i curat gunoi se face, ce-i gunoi - gunoi mai mult. Ce e mic şi mai mult scade ce-i înalt se nãruie ce-i furat se-acumuleazã ce-i muncit se dãruie. ........................ Ce e lumea? E o şcoalã unde silitorii-nvaţã sã iubeascã şi sã treacã în Adevãrata Viaţã. Ce e vis e îndrãznire, ce-i poet e sãrbãtoare - cãlãuzã şi îndemn de-a spera fãrã-ncetare. Ce-i credinţa? E puterea de-aţi trãi viaţa curatã, de-a ierta, de-a face bine fãrã sã aştepţi rãsplatã. Ce-i nãdejdea? E dorinţa de-a-l gãsi pe Dumnezeu. (De-a învinge suferinţa, de-a te ridica mereu). Ce-i iubirea? E impulsul care-animã universul, care naşte muguri, oameni, care izvorãşte versul. Însã omul? Ce e omul? Ce înseamnã a fi viu? Nu rãspundeţi dumneavoastrã? Eu pe asta n-o mai ştiu!

Nr

Comentarii

Comentatori

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]