PROGRES? REGRES? STAGNARE?
â€" o scurtã incursiune în istoria culturalã a ultimelor secole - secolul al XIX-lea
Secolul al XIX-lea, denumit secolul pozitivismului, debuteazã cu ascensiunea rapidã a lui Napoleon.
În filozofie şi în artã romantismul produce o rupturã cu lumea culturalã legatã de studiul clasicitãţii. Se dezvoltã peisagismul englez. În 1874 are loc prima expoziţie impresionistã. În paralel se prefigureazã realismul. Arta japonezã, în mare vogã, influenţeazã pictura europeanã. În 1889 â€" Expoziţia Universalã de la Paris. Spre sfârşitul secolului apar postimpresionismul, neoimpresionismul, simbolismul. Pictori ai vremii sunt Goya, Constable, Turner, Delacroix, Courbet, Daumier, Gericault, Ingres, Manet, Monet, Renoir, Pissaro, Degas, Cezanne, Toulouse-Lautrec, Boudin, Van Gogh, Gogain. În sculpturã se remarcã Rodin. În arhitecturã : Centrul Londrei este restructurat (inclusiv Palatul Parlamentului). Are loc resistematizarea urbanã a Parisului. Se construiesc Arcul de Triumf şi Turnul Eiffel la Paris, Monumentul lui Victor Emanuel al II-lea la Roma, se amplaseazã Statuia Libertãţii la New-York. În 1892 se descoperã betonul armat. Revoluţia industrialã s-a exprimat la nivel vizual prin apariţia unor tehnologii arhitectonice noi : fabricile, depozitele, birourile comerciale şi gãrile au devenit simbolurile cele mai marcante ale epocii industriale. Peste Ocean, datoritã mai ales arhitectului Luis Henry Sullivan, zgârie-norii devin simbolul vizual prin excelenţã al supremaţiei economice americane.
În Anglia ia naştere mişcarea Arts and Crafts, caracterizatã prin promovarea artizanatului de calitate, care refuza grandoarea eclectismului istorist dominant la acea vreme şi care a avut o influenţã însemnatã asupra arhitecturii germane de la începutul secolului XX şi asupra apariţiei mişcãrii moderne. În paralel, la Paris se naşte curentul Art Nouveau, caracterizat printr-o îndepãrtare abruptã de tradiţie. Bizar şi foarte decorativ, noul curent a atins apogeul în arhitecturã şi în artele aplicate, rãspândindu-se cu o extraordinarã rapiditate în Europa şi America (1890 â€" 1910), unde a fost adoptat de marile magazine, devenind astfel un simbol al succesului şi al puterii comerciale.
În 1851 se desfãşoarã Expoziţia Universalã de la Londra. În literaturã : Zola, Baudelaire, Dickens. â€ţOlimpya†lui Manet, litografiile cu prostituate ale lui Toulouse-Lautrec , â€ţDoamna Bovary†a lui Flaubert şi cele şase â€ţpoezii osândite†ale lui Baudelaire şocheazã puternic critica oficialã şi atrag chiar pedepse penale, cum este cazul lui Flaubert şi Baudelaire.
La început de secol, gândirea filosoficã este revoluţionatã de idealismul absolut al lui Hegel şi de ideile idealist-subiective ale lui Fichte. În 1848 Marx şi Engels lanseazã â€ţManifestul Partidului Comunistâ€. Odatã cu ideile lui Marx şi Engels apare ideologia socialistã. În 1859 Darwin publicã â€ţOriginea speciilorâ€. (Acesta constituie momentul consacrãrii teoriei evoluţioniste). În a doua jumãtate a secolului individualistul voluntarist Fr. Nietzsche, filosoful supraomului, revoluţioneazã şi el gândirea speculativã, rãsturnând scara valorilor consacrate, cãlcând în picioare mila şi iubirea (pe care le numeşte morala robilor) şi tinde sã realizeze astfel o culturã nouã, a forţei, a violenţei, anticreştinã şi antidemocraticã. Exprimând chintesenţa filosofiei sale, Nietzsche strigã, spre sfârşitul secolului, prin glasul unui personaj al sãu : â€ţDumnezeu a murit !†A.Schopenhauer reactiveazã acum în istoria ideilor gândirea de tip pesimist, contrarã şi ea în esenţã teologiei creştine. Cu Kierkegaard, existenţialismul prinde contur din ce în ce mai mult. Prin sistemul sãu pozitivist, A.Comte pune bazele aşa numitei religii a umanitãţii şi filosofiei, care va ţine cont numai de datele pozitive ale ştiinţei.
La sfârşitul secolului istorismul a avut o importanţã capitalã, declanşând reacţia împotriva academismului şi impulsionând mişcarea modernã.
