Descalţã-te, copile, în faţa mãreţiei
şi ia-ţi bocancii-n mânã, uitându-te la cer
şi pas cu pas, prin roua de la-nceputul zilei
pãşeşte spre misterul în care toate pier…
Pãşeşte spre sublimul sculptat de vânt în stânca
ce gãzduieşte seva eternului prezent
şi vei uita de spinii ce-mprejmuiesc porunca
aflatã-n rãdãcina nesmulsã de torent.
Îngenuncheazã palid, bãrbate, sub seninul
atât de nepãtrunselor frunzişuri ruginii
şi plângi în pãtimirea din cânepa şi inul
ce sub genunchii-ţi firavi, trosnind, le vei strivi.
Sãrutã codrul, via, pãşunile şi lunca â€"
hiperbole nãscute din dragoste şi cer
şi mulţumeşte-n tainã lui Dumnezeu de munca
clãdirii veşniciei pe loc de efemer.
Închinã-te în faţa misterului, bãtrâne,
bunic şi frate, tatã şi fiu de ardeleni!
Mister clãdit din piatrã pe piatrã va rãmâne
veac dupã veac, sub nume de Munţii Apuseni!
