Autor:	Florin T. Roman ( Florin T. Roman ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Iunie

Pe deasupra rândunelelor cerul zâmbeşte a toamne şi trãirile mele interioare iau forma unor cireşe coapte, iarba e tot mai verde şi eu tot mai aproape de Tine, Doamne. Pe marginea drumului salcâmii se scuturã sãlbatici de pãcatele anilor ce stau la rând şi totul miroase în jur a nemurire. Numai Mãrul lui Adam şi câteva piersici putrede mai pulseazã seminţe primordiale printre degete ce ţes anotimpuri toride. Crinii danseazã transpiraţi cu razele fierbinţi şi tandre, sânzienele se retrag cuminţi în icoane cu naşterea Botezãtorului. Vântul aleargã nebunatic prin grâu şi Eminescu moare iar, Mureşul a retrogradat în pârâu dar trece în acelaşi ritm de caval, Moldova îşi plânge poetul în Bellu cu lacrimi din flori de tei. La un capãt copiii se joacã de-a anii iar la celãlalt capãt, rostogolindu-se printre pietre şi veacuri, unul spre altul, se întâlnesc şi se sãrutã capul lui Pavel cu capul lui Ioan, în timp ce, zâmbind a hortensii şi-a maci însângeraţi, cu capul în jos şi cu inima sus, Petru scruteazã adâncul cerului cãutând cu privirea de pe crucea lui dragã preascumpii ochi ai lui Iisus ce plâng o lume-întreagã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Frumos,si foarte estetic! Iisus este acolo,in inima si in gandurile tale.Felicitari pentru poezie!	Geanina Moldovanu
2.	Mulţumesc, Victor. Te salut!	Florin T. Roman
3.	Felicitãrile mele pentru poezie.	bragagiu
4.	Mulţumesc pentru comentarii, prieteni. Suntem pe aceeaşi lungime de undã.	Florin T. Roman
5.	Poezie amplã, te joci cu realitatea fãcând din ea un anotimp.Şi undeva printre oameni şi frunze, printre copiii ce se joacã, sau printre sfinţi, undeva îţi laşi sufletul sã ţi-l citeascã cine-o putea.	liliana
6.	Frumos. Mi-a plãcut mult. *Vântul aleargã nebunatic prin grâu şi Eminescu moare iar*, Eminescu va mai învia şi va mai muri încã o mie de ani!	BC1944

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]