*I-aş certa pe români pentru cã le-a dat Dumnezeu cele mai frumoase daruri şi ei nu par conştienţi de asta. Între daruri amintesc jertfa creştineascã a înaintaşilor, valorile culturale şi intelectuale, o Bisericã vie. Apoi au la îndemânã un pamânt care dã de toate, numai sã întinzi mâna sã-l sapi. Ei, cu toate astea românul pare sã nu se descurce, moştenirea primitã este peste puterile lui sã o administreze, sã o sporeascã. Neamul e dezmembrat şi nu mai gãsesc oamenii puterea sã se uneascã în acelaşi ideal, fiecare se crede mai presus de aproapele sãu şi de asta cautã sã-l înfunde pe vecin, pe frate, pe prieten. Dumnezeu ne-a dat cele mai mari daruri, dar noi nu suntem vrednici sã le stãpânim. Suntem un popor mai dezorientat şi mai neunit decât toate celelalte popoare din jur. Am impresia cã şi lucrãrile diavolului ne-au stãpânit pe tot parcursul acesta, invidia aceasta mare a diavolului lucreazã pentru cã el ştie sã acapareze minţile şi inimile slabe.
*Dacã vrei sã distrugi un om, o familie sau o naţie, perfidia este mult mai eficientã decât atacul direct. Şi aşa acţioneazã de cele mai multe ori, â€ţduşmanulâ€, cel care îţi poartã sâmbetele. Dacã îl ataci direct, omul â€ţse pune în gardãâ€, se pregãteşte de contra-atac, îşi evalueazã forţele, îşi aduce aliaţi. Aşa acţioneazã inamicul â€ţcinstitâ€. Aşa a acţionat cavalerismul din perioadele vechi ale istoriei, învingãtorul îl stima pe înfrânt. Dar inamicul perfid nu acţioneazã aşa. Vine lângã tine şi â€ţte citeşteâ€. Apoi îţi speculeazã slãbiciunile. Te învaţã sã bei, â€ţsã te vicieziâ€, dacã nu ştii. Apoi îţi pune la îndemânã alcoolul, drogul, celelalte mijloace, te face dependent de ele. Din momentul acela â€ţte areâ€, te dominã, te-a învins. Cu momeala aceasta te scoate din familie, din curte, din Bisericã, din societate.
*Libertatea nu înseamnã sã fac ceea ce vreau, cãci, de multe ori, facând ceea ce vrem, facem voia diavolului. Libertatea se cunoaşte în discernamântul omului, în capacitatea lui de a alege între bine şi rãu. Omul trebuie sã conştientizeze faptul cã numai în adevãr poate trãi liber, cã în lumea aceasta este şi multã amãgire, de care el trebuie sã se fereascã. Asta n-au înţeles comuniştii, cã sufletul pe cruce câştigã adevãrata libertate, cã toate metodele lor de torturã, toate metodele de reeducare psihicã au fãcut mai mulţi sfinţi decât robi, au sfinţit pãmântul ţãrii cu sânge de mucenici.
