Sã-mi cânte inima un cântec lin, şoptit,
sã beau un ceai cu Eminescu, la zenit,
sã-mi cadã fulgi de nea pe zâmbet, iarã,
sã-mi cânte-un ţurţur o colindã, la ghitarã,
sã zbor pe cer cu razele de soare,
sã strig în cor cu corbii o urare,
sã scutur norii de zãpadã, blând,
sã invit stelele la dans, pe rând,
sã stau la gura sobei cu o zânã
şi când mã culc ea sã-mi ureze Noapte bunã!
Când mã trezesc sã fiu doar eu şi bradul,
sã-mi fac bagajele, sã pãrãsesc Aradul...
si sã cãlãtoresc cu magii-alãturea,
urmând cu sufletul pe cer aceeaşi stea,
sã merg printre troiene de luminã nins, pe jos,
sã mã-ntâlnesc şi eu la iesle, cu Hristos.
