(compusã la 5 noiembrie 2010 â€" ziua morţii poetului)
Ce frumos miroase a lemn şi-a veşnicie!
Frunze moarte învie natura limitrofã;
eu încerc sã scriu azi o poezie,
Pãunescu scrise azi ultima strofã.
Cât de blând adie vântul astã searã!
Cât de şters şi-aratã munţii şevaletul!
Pe sub brazii falnici, ducând o chitarã
Poezia-şi plânge, cu rime, poetul.
În acest noiembrie strâns ca pe un caier,
la mormântul tãu de flãcãri jucãuşe
toţi poeţii ţãrii trag salve în aer
cu bãtãi de inimi în loc de cartuşe.
Bard de suferinţã, te rog sã ne ierţi
cã prea prinşi de sine, trişti, ţi-am închis cartea.
În dimineaţa asta prinsã-ntre coperţi
ultimul tãu vers a rimat cu moartea.
Pãunescu scrise azi ultima strofã,
eu încerc sã scriu azi o poezie;
frunze moarte-învie natura limitrofã.
Ce frumos miroase a lemn şi-a veşnicie!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Te felicit pentru omagiul adus lui Adrian Paunescu! AP ramane poetul sufletelor alaturi de marii poeti ai tarii.
