Vino iar, o dulce razã,
În noapte mã ţine treazã.
Cazi pe frunte şi pe suflet,
Pe inimã şi pe umblet.
Şterge lacrimi de sub pleoape
Sã te simt cât mai aproape.
Balsam picurã-mi pe buze,
Alungã clipe confuze,
Iar în revãrsat de zori
Aşterne rouã pe flori.
Lasã vântul sã adie
Ca sã-i simt blândeţea vie
Sus pe deal lângã izvor,
Sã-mi mai ostoiesc din dor.
C-aş zbura, sã trec de umbre,
Tãlpile sã mã preumble
Pe la casa pãrinteascã,
Liliacul sã-nfloreascã,
Mândru ca şi altãdatã
Când eram la mama fatã.
Pe taica sã mi-l alint
Pe şuviţele de-argint.
Acum inima mã doare
De dor şi de supãrare.
Cã-mi trec zilele cu anii
Şi adun numai strãdanii.
Clipele se duc în fugã
Abia dacã-ngân o rugã,
Când mã culc, sau când mã scol,
Celui Ce mã ocroteşte,
Mã alinã, mã iubeşte.
Clipã trece, clipã vine
Doamne dã sã fie bine.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Aşa este, Alexxia, dragã. Şi noi când atingem poezia, o atingem cu aripa sufletului.
