De ce mã întorci mereu
la rãscrucile vieţii mele
Doamne?
Furca timpului nu -şi mai gãseşte loc
în brâul meu de un alb imaculat
şi delicateţea toamnelor ruginii
mã tulburã
mai mult ca oricând,
chemând timpul trecut în trombã
pe lângã sufletul meu
veşnic îndrãgostit
de Tine Isuse.
Roşul frunzelor rupte din soare
îmi picurã pe buze
amintirea Golgotei.
Mi-ai spus cã ai sã te-ntorci
şi mi s-a fãcut dor de Eden…
Promit sã nu mã mai ating de
pomul oprit…
Eva - un subiect care m-a obsedat, ca sã zic aşa, în ultimul an, în poezie. E un subiect pe care n-ai cum sã-l treci cu vederea, fiind încãrcat de semnificaţii, de posibilitãţi, de opţiuni. E un subiect care îţi dã libertatea sã te joci, sã experimentezi. Îmi place varianta ta.
O promisiune ferma si sacra! Oare Adam rezista ispitei, Eva poate fi atat de hotarata sa nu pacatuiasca? Dar daca asa o fi scenariul pentru izgonirea din rai?...Sunt multe intrebari fara raspuns. Am citit cu placere Elena!
