Autor:	AlexandraC ( AlexandraC ) - [ POEZIE ]
Titlu:	între douã sirene

apa este purã filozofie atunci când ne aratã cã tot ceea ce înseamnã sã fii curat se rezumã la a nu avea formã, gust culoare sau miros, pentru a nu lãsa nicio urmã la evaporare, dizolvând orice substanţã, şi la a putea fi doar privit de la distanţã de cãtre un ochi jinduitor sau atins şi pãtat de cãtre curajosul al cãrui deget se preface într-o clipitã în turnul lui Babel. poate de aceea apa reprezintã arta sau viaţa fãrã un sens aparent, când ne dizolvãm în ea imaginea şi simţul tactil. flux şi reflux. cert este însã cã omul se aflã situat între douã luni ce orbiteazã suprapuse peste un spectru dual de sentimente în jurul plexului sãu solar ca un centru al unei galaxii insulare, furându-i pe rând locul de motor emoţional. o lunã albã şi o lunã neagrã, când una zãboveşte în trupul colorat în cenuşiu de la atâta alternanţã, celeilalte nu îi rãmâne de fãcut altceva în afarã de a se reflecta în apa gata sã scufunde insula: sirena de alb peste luna de negru, sirena de negru peste luna de alb. de ce existã însã aceste luni şi de ce fug în forma lor de creaturi aşa rapid, permiţându-ne sã le uitãm din când în când, chiar în momentul în care am vrea sã ne contopim materia cu vocea lor? care este sensul întrecerii noastre în cerc cu fluxul şi refluxul rotativ?

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc inca o data pentru apreciere, Mihai, mã simt flatatã, nu cred cã este o vizune profundã, ci doar o jonglare de cuvinte, si pentru sfat! Iti voi urma indicatia legata de sfarsit, o a doua perspectiva asupra unei creatii sau a unei situatii in general conteaza foarte mult.	AlexandraC
2.	Din nou, eu sunt un perfecţionist din fire aşa cã se prea poate sã fie vorba doar de detaliile de care ai vorbit, dar eu zic sã încerci o poezie în care vorbeşti despre aceeaşi dualitate formând gri(ceva în genul Mitului Androginului). Viziunea ta despre lume mã fascineazã profund şi prefer sã te citesc pe tine decât cãrţile mele de filozofie, deci da, eşti super! :)	Rus Mihai
3.	Eu zic sã scapi de conjuncţia *şi* ca sã faci doua întrebãri diferite fiindcã mesajul este foarte frumos rotit în final ca sã merite modificat. Iar despre dualitate, nu cred cã poate exista nici alb pur şi nici negru pur, tot ceea ce se întâlneşte în lumea asta fiind o combinaţie a celor douã. Îmi place ideea de Coincidentia oppositorum, dar existã şi intermediari...vectorizarea paradoxist-geometric-lirico-semanticã a poeziei aici la doi poli e puţin *trasã de pãr* cred.	Rus Mihai
4.	Multumesc mult pentru apreciere, Mihai! Da, intrebarea este cam lungã, nu sunt tocmai mulţumitã de sfârşit, dar îmi secase inspiraţia :)), îl voi modifica când îmi va veni altceva în minte. Cât despre dualitatea despre care vorbeai, viaţa în general este platã, mereu ne învârtim în jurul tristeşii şi fericirii, restul, cum ar fi cauza, intensitatea sau variaţia acestor emoţii aparţine de domeniul detaliului.	AlexandraC
5.	Nu prea gãseşti poezie care chiar face uz de absolut fiecare cuvânt ce o constituie cum faci tu. Ce sã mai?! Super! La final totuşi, o întrebare muuuuult prea lungã cu mult prea multã (funcţie) metalingvisticã în ea, nu crezi?	Rus Mihai
6.	Mereu dualitatea da/nu...alb/negru...flux/reflux...devine un motiv foarte comun în opera ta şi îmi place...doar cã eu mereu am privit lumea ca transcendentã acestei simplitãţi bivalente. Generalizat, sunt de acord totuşi. Acum legat de poezie. Ce pot spune? Te-ai întrecut pe tine! Ideea sirenelor a fost foarte isteaţã şi pot spune cã viziunea ta despre puritate chiar este absolutã. :) Concentrarea mesajului este ameţitoare...sincer	Rus Mihai

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]