Ninge.
Din norul alb ce-acoperã pãmântul
A curs o picãturã.
Şi-a-ngheţat.
Parcã şi ceasul este nins de ape.
Fiecare fulg ce cade printre cifre,
Împinge acul sufletului meu
Cu o secundã -
Umplându-l de nisipuri îngheţate.
Iar eu aştept.
Din norul alb ce-acoperã pãmântul
A curs o picãturã de luminã
Şi a topit gheţuşul de zãpadã,
Lãsând în suflet doar raza de albastru.
2 februarie 2015
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multumesc frumos pentru citire si apreciere! Poeziile sunt scrise in functie de starea de spirit a poetului, cel putin eu asa scriu , si sunt momente in care imi doresc ca multe lucruri din viata sa fie doar o iluzie sau am impresia alteori ca totul trece atat de repede, ca o iluzie. Asta a fost tot cu acea poezie.
Nu vreau ca influenţat de formele frumoase pe care le descopãr în poezia ta sã-ţi spun cã regret cã n-am citit tot ce ai scris, înainte de a-mi opri privirea pe o poezie anume! Alexandra!.citesc o a doua poezie în care descopãr ceva ce ţine de consistenţã.Pleci cu idea,o înfloreşti cu tot ce ştii şi ştii!..o duci pînã la nivelul de (aproape ai spus totul) şi vrînd mai mult ,rãmîi cu un mic regret cã totul s-a dus,dar în suflet ţi-a rãmas totuşi ceva şi anume speranţa!
