Ce ne este scris în stele nimeni nu ne poate spune,
Într-o viaţã ce se zbate între rele şi-ntre bune;
Oare noi, oameni de-a rândul, suntem jucãtori ai sorţii,
Sau noi ne jucãm cu soarta ce ne-mparte astãzi porţii?
Nimic nu e realitate într-o lume a minciunii,
Care îşi roteşte actorii de când s-au nãscut strãbunii;
Adevãruri sunt ascunse dupã marile iluzii,
Dupã cum un suflet paşnic tãinuiesc în sine cruzii.
Omenirea efemerã are fel şi fel de chipuri,
Ce-şi dezvãluie esenţa în tocirea ei prin timpuri;
Ce rol vom juca noi oare într-o junglã a trãirii,
Vom afla poate scenariul doar în clipa despãrţirii.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc tuturor pentru citire şi aprecieri! La aceste întrebãri nu putem afla rãspunsul poate niciodatã, cel puţin nu pe durata vieţii, dar frumuseţea artei constã în faptul cã ne putem exprima liber şi original frãmântãrile. Multumesc mult încã o datã! :)
Cu speranţa lãmuririi şi existenţa nemuririi
trecem pragul despãrţirii sã aflãm de ce a fost. A fost sensul firii sau iluzii trecãtoare în calea naturii?
Felicitari Alexandra, pentru profunzimea poeziei. La varsta ta iti pui atatea intrebari pertinete de viata si expui atatea adevaruri, atatea framantari. Sunt intrebari la care nu prea se gasesc raspunsuri.
