Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Labirint

Iar sunt închis de Labirintul, Nesãbuitul Minotaur, Unde-aminteşte greu pãmântul A sânge, lacrimã şi aur. Scrâşnindu-mi dorul meu sãlbatic, Cãtându-mi jertfe fãrã pete Lucesc cu ochii de jãratic Sã nu mã-mpiedic de regrete. Urlând cu urã spre Iubire, Cu deznãdejde spre Speranţã Din nou nu pot gãsi ieşire Din împletirea de distanţã. Albind prin peşterã cu colţii Şi încurcându-mã-n unghere Sub apãsarea grea a bolţii Nu îi dau inimii sã spere. C-aşa privelişte hidoasã Prea mult departe de la lege Nu are dreptul ca sã iasã În lumea ce nu-l va-nţelege. Nu-i dat nici unui ochi sã vadã Un ideal de urâciune Şi-mi port durerea de corvoadã În orişicare rugãciune. Dar şi Tezeu îmi intrã-n sânge Cu-a Ariadnei cale-n mânã Şi plânge sufletul, îmi plânge Nevrând în beznã sã rãmânã. Mã-ndrept cu paloşul în luptã Spre mine însumi, doar spre mine, Iar viaţa-n douã este ruptã Între nãdejde şi ruşine. Încoronatul cap de monstru Îl pun pe trunchi ca pe altare Cãci vreau sã fiu din nou al vostru Luminã, Dragoste şi Soare! Şi voi lovi cu mâna durã Ca soarta de-animal sã moarã Cu firicelul de cãldurã Sã ies din bezna mea afarã. Îmi vine soaţa mea, îmi vine Cu ochi de înger spre cãinţã: ”Ah, dragul meu cât e de bine Cã ai ieşit din necredinţã!” Îi pun în palme trandafirul Ce l-am pãstrat în suflet verde: ”Dar rugãciunea ta cu firul M-a tot chemat mereu a crede!” Şi doar o grijã-n bucurie Având, uitatã altã datã, - Sã îmi schimb pânza tuciurie De-a nu fi ucigaş de tatã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Şi eu care credeam cã poezia a scris-o Tezeu. Se vede cã minotaurul mai geme-n mine. Mulţumesc, liliana, din tot sufletul!	bragagiu
2.	Vã mulţumesc frumos, Cerasela! Comentariile D-voastrã mi-au dat tot timpul o privire mai dezvoltatã asupra propriilor mele creaţii. Mulţumesc!	bragagiu
3.	D-le Romulus Lungan un dialog sincer numai bucurã. Mulţumesc!	bragagiu
4.	Şi iarãşi vine Minotaurul sã ne încânte cu un vers izvorât dintr-o sursã nesecatã!	liliana
5.	Fascinantã temã. Labirintul, acel sanctuar interior în centrul cãruia se regãseşte unitatea pierdutã a fiinţei. Eliberarea ei presupune lupta cu monstrul , învingerea acestuia, dar si gãsirea cãii de întoarcere. Mi-a plãcut! Aşa cum scriam într-o poezie de a mea, cu aceeaşi temã, avem nevoie de puterea unui semizeu şi firul Adriadnei pt a putea ieşi.	braniste
6.	Bine realizat şi dialogul chiar dacã nu este obligatoriu,uneori este necesar .Ajutã la întãrirea conceptului despre adevãrul absolut,dând valoarea bine meritatã, filozofiei poemului.O lucrare bunã izvorâtã dintr-o idee mãreaţã !
7.	de victorie. La care, Egeu, vãzând pânza neagrã s-a aruncat în mare şi a pierit. De asta şi se numeşte marea - Egee. Am vrut sã spun cã biruind necredinţa sã nu uit sã-i spun lui Isus: Doamne, îţi mulţumesc şi iatã înalţ pânza Duhui Sfânt ca sã nu suferi iarãşi pe cruce pentru mine. Amin!	bragagiu
8.	altul în bunãtate şi pe cine-l hrãnesc Acela este puternic. Deci se povesteşte despre lupta spiritual din mine. Firicelul de cãldurã este Dragostea şi rãbdarea soţiei mele care nicidecum nu poate intra în labirintul meu, doar sã creadã în mine este în stare. ”Ucigaş de tatã” care v-a încurcat este Tezeu, care de bucurie a uitat fãgãduinţa data tatãlui sãu, Egeu, sã schimbe pânza neagrã pe o pânzã alba în caz	bragagiu
9.	Vã mulţumesc d-le Romulus Lungan pentru comentariul D-voastrã bogat şi, ca sã fie mai lãmurit, am sã încerc câteva explicaţii. Poezia de faţã este doar un moment din viaţa unui om credincios - necredinţa. Cel puţin vorbesc despre mine. Uneori începi sã nu crezi(nu eşti încrezut) în viitorul pe care ţi l-a fãgãduit Dumnezeu.Atunci ţi se rãscoalã necredinciosul din tine care începe a urla spumos despre o Credinţã degeaba etc. În mine personal sunt doi oameni - unul plin de urã,	bragagiu
10.	Mi-a plãcut poemul şi mã bucur sã constat cã uşor ,uşor câştigãm teren în planul calitãţii.
11.	Frumoasã istoria Labirintului construit de Dedal,la cererea lui Minos ,tatãl Ariatnei şi-mi place scrierea acestui poem,puţin pretenţios pentru neiniţiaţi. Mi-ar fi plãcut în una din strofe,”Cu firicelul de luminã,în loc de cãldurã ”era mai expresiv ,dacã vorbim de aţa Ariatnei! Spre final ne îndepãrtãm de istoria ştiutã şi mã pierd în”Sã îmi schimb pânza tuciurie,De-a nu fi ucigaş de tatã.”..asta numai dacã n-ai jucat rolul Minotaurului într-un rãzboi psihologic ! Mi-

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]