Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Dupã psalmul 22

O, Doamne, Doamne, ce m-ai pãrãsit De nu-mi ajuţi în clipa de durere Cãci noaptea ziua-ntreagã a-nghiţit Şi ochii mi se pierd în întuneric. Tu, Doamne, doarã eşti acel ce eşti â€" S-au încrezut în Tine generaţii Şi ai salvat din frãmântãri lumeşti Pe orice om ce îţi venea în braţe. În pântecele mamei m-ai ţesut Primindu-mã, din naştere, în palme, Eram un prunc când mi-ai sãdit în lut Speranţa apãrãrii de sodoame. De ce azi, Doamne, nu îmi dai rãspuns Şi strig în gol cu vocea disperãrii Duşmanii când în urã m-au strãpuns Cu cuiele pe lemnul rãzbunãrii. Ca viermele neputincios mã zbat, Ajunse-i în dispreţ şi de ocarã, Pe cel neînvãţat şi pe-nvãţat Priveliştea aceasta-i încântarã. Toţi anii mei îmi devenirã grei Şi eu mã scurg înspre pãmânt ca ape â€" Ce-aproape sunt osânditorii mei, Dar unde-s cei ce-ar vrea ca sã mã scape? Limba în gurã grea mi s-a uscat, Lesne ar fi ca oasele sã-mi numãr Cãci ele între ele se despart Şi s-a-nmuiat puterea ca o humã. Se îmbulzirã tauri-cãrturari Mugind ceva de pedepsiri din lege Şi triumfând cu glasurile tari: ” De ce nu vine Domnul sã-l dezlege?” Pãstori-dulãi mi-aratã colţi haini Cu-apucãturi de lideri de bazaruri, Fãrã vreo jenã-n haitele de câini Pentru cãmaşa mea s-aruncã zaruri. Ca ceara moale inima mi-i, ci Ea nu mã doare-aşa precum strigarea: ”Vedeţi cum Dumnezeu îl pedepsi? Iar el spunea cã Domnul i-i salvarea!” Nu mã lãsa-ntre batjocoritori, Ajutã-mã în neputinţã, Doamne, Salveazã-mã din colţii carnivori Şi de la tauri nemiloşi din coarne. Cãci vãd cum mâine Numele-Ţi slãvesc Acelor însetaţi pentru Credinţã Ca sã cunoascã-n veacul pãmântesc Cine-i Stãpân pe orişice fiinţã. Cãci Tu nu pãrãseşti un om în chin Dacã din suflet ajutoru-Ţi cere Şi-i vei deschide un înalt senin, Şi-i vei turna în inimã putere. Voi spune-n lume-n veac şi peste veac Sãracilor sã vinã sã îi saturi Cã în colibe viaţa şi-o prefac, Cã îşi încântã traiul în palaturi. Îi voi chema sã creadã-n faţa Ta, Dreptãţii Tale numai sã se-nchine Cãci, Doamne, îl vei binecuvânta Pe-oricine ce se sprijinã în Tine. Îşi va-nflori în suflet bucurii Cine spre Tine, Doamne, se va trage Şi Te-a slãvi cu inimi mii de mii Pãmântul de la margini peste margini. Pe unde, Doamne, Tu cuvânţi şi treci Se-nalţã învierile de Paşte â€" Cuvântul sã-L trãiascã-n veci de veci Toţi oamenii ce dupã noi s-or naşte!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Sunt foarte fericit când cititorii acestei poezii, se adreseazã şi la originalul din Scripturi.	bragagiu
2.	Cine are credinţã,este fericit!..dumnezeu îl va ajuta..dar niciodatã cînd îi cere.Poezia în sine pãstreazã linia profesionistã a întregii creaţii de care eu am cunoştiinţã.Îmi place concluzia din penultima strofã care ilustreazã f.bine motivul cererii.Mã bucur sã vãd în Noduri ,oameni sinceri,direcţi.valoroşi de unde poţi(dacã vrei) sã înveţi lucruri pe care nimeni nu ţi le spune.Uneori presiunile externe şi mie îmi provoacã dezechilibre dar faţã de mine ,tu eşti f.echili

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]