Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Iudã

Pe strada-n bezna de tãciune Se-aud cum urmele pãşesc Şi parcã, parcã s-ar opune, Dar iatã, iatã se grãbesc. Ferindu-şi faţa şi robia De la ecouri de priviri Îndreptãţindu-şi lãcomia Cu laşitãţi din pizmuiri, Ele se-neacã-n întuneric O umbrã-n umbrã şi în gând Supusã-n buchia puterii Sinceritãţi dispreţuind. Ea vrea sã îşi picteze faţa Cu zâmbet larg şi fericit Temându-se fricos de viaţa Ce-i cere cugetul cinstit. Visându-se dupã oglindã Un cineva mai însemnat Fãrã putere sã aprindã O înãlţime de bãrbat. Ci dupã colţuri, prin unghere Târându-şi paşi linguşitori Cu-activitatea de muiere Ţintind spre scene de valori: Sã fie-ntâi, sã iasã primul S-audã şoapte de extaz Când înãlţase-va sublimul Pe-ncremenirea-i de obraz. Neavând nici darul, nici talentul De-a fi un semn de exclamãri Îşi furişeazã sentimentul Prin şiretenii de trãdãri. Cât n-ar costa sã se ridice, Dar fãrã inimã şi zbor Ca paiele fãrã de spice, Ca poezia fãrã dor. Pitit în mascã şi în noapte În uneltirea din umbrar Cu zâmbetele sfinte-n şoapte De sub privirea de tâlhar. Cãtându-şi fraţi pentru ovaţii Ce i le-or înãlţa supus Sã fluture cu educaţii De cineva nu-aşa a spus. Sã fie cineva, sã fie Cu orice jertfã, cu-orice preţ În slavã şi în bogãţie Sã poatã-a gânguri semeţ... Dar ziua a pornit sã meargã Cu pasu-i sigur, necorupt Şi-un laţ rânjindu-şi gura largã Urmele negre a-ntrerupt!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Chiar de-ar fi printre boieri Tot una laţul e-o face!	bragagiu
2.	S-a prefãcut si ieri Şi mâine s-o preface	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]