Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Îndepãrtatele ecouri

Îndepãrtatele ecouri Din amintiri demult uitate De sus, de sus, din munţi de nouri Rãsunã-n trâmbiţe-nviate. Şi parcã nu îmi vine-a crede Cã le aud în glãsuire Din prospeţimi de iarbã verde Şi din vãzduh de înflorire. Împodobesc în jur copacii Petalele multicolore, Pe cãi înalte de întoarceri Nu-i un ecou â€" se-ntorc cocorii. Vestind lumina Învierii Pornesc o-nmugurire-n inimi Din încordarea aşteptãrii Redeşteptând pe Om din nimeni. Un dor din noi se-ndeplineşte, O amorţire se terminã Şi ochii noştri, omeneşte, Vãd primãvara cea divinã. Aripile-o vestesc în clipe Cu iarba, fluturii ori floarea - Începe-n vãz sã se-nfiripe Visãrile şi aşteptarea. Mãcar cã în dorinţã multã Era atât de nãzuitã Şi-n forfotirea cea mãruntã, Şi în gândirea infinitã, Râvnind-o-n gânduri şi în vise Prin toamna-iarna cea pustie, Acum, însã, ne zãpãcise Cã a putut totuşi sã vie. Ne fâstâcim cã, uite, este Aşa doritã, aspiratã Albastrã filã din poveste De glasuri dalbe anunţatã. Cã ce n-ai zice, ce n-ai spune I-i dat Speranţei sã trãiascã Şi-n viaţa noastrã o minune Mai poate sã se-ndeplineascã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mulţumesc, Dorian!	bragagiu
2.	Am simtit ecourile primaverii redate cu sensibilitate si frumusete.	Marcoci Dorian

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]