|
|
Anunţ:
Antologie literară colectivă
| Autor: |
Victor Bragagiu
( bragagiu ) - [ POEZIE ] |
| Titlu: |
Despre Dragoste
|
|
Triunghiurile despãrţirii
Care-s atât de populare
Romantica mãruntã-a firii,
Iubirea care numai moare.
O â€ea†şi â€doi†nuntind câineşte
Un â€el†şi â€douãâ€-n gelozie,
Dar câţi bãlos migind hoţeşte
De - ce-o sã fie?.. ce-o sã fie?..
O întâmplare în cireadã
De masculini şi de femele
Când ceilalţi vor ceva sã vadã
În nerozia de manele.
Dovada cã suntem maimuţe
Doar nepãroase, se-nţelege
Şi â€ele†sunt aşa drãguţe,
Iar â€ei†sfãrâmãtori de lege.
O tragedie se întâmplã
Pe care o pofteşte-o gloatã
Când în pustiul dupã tâmplã
E-o excitare pentru ceartã.
Se scriu, se scriu, se scriu romane
Cu stihuleţe de duzinã
Pe care vestegite doamne
Şi domni prostuţi le tot îngânã.
Iar Dragostea e uriaşã,
Iarã Iubirea e plãpândã
Când cu o inimã gingaşã
E sincerã inima blândã.
Încredinţându-şi Universul
Un bob de rouã şi de sincer
Doi scriu în sufletul lor versul
Ca-n infinit sã îl ridice.
Dar câtã fricã-n ei e, Doamne,
Însã tot iartã sã-ndrãzneascã
Şi ambii sunt atât de oameni
În mãreţia omeneascã.
Nu-i numai strângere de mânã
Sau foame slutã de carnalã
Din douã suflete-o luminã
Va trece lumea care-nşalã.
Nu mai existã vreo putere
Sã vrea a le-ndrãzni în faţã
În fericire şi durere
Vor mulţumi etern de Viaţã.
O biruinţã peste rituri
Şi peste întâmplãri mãrunte
Şi câte mituri, câte mituri
Vor râde pletele cãrunte.
Ea şi-a-ntãrit soţul în toate,
El a-nãlţat oricând nevasta
Şi Dumnezeu le spune frate:
â€Oameni sunteţi în viaţa asta!
O veşnicie e-nainte
Fiindcã o aveţi cu traiul
Şi nu-s mulţime de cuvinte,
Ci un Cuvânt ce zice raiul.â€
Iar cei cu-o ieftinã poemã
În perindarea lor se vaitã
Când murdãria de boghemã
Aplaudã nuntit de haitã.
Dar când auzi ce vor sã spuie
Cum înhãitãri se înfiripã
Seama îţi dai - nimicul nu e
Mai mult de cât bulbuc de-o clipã.
Frumos lucindu-şi curcubeul,
Ci â€pliosc†- istoria-i nimicã,
Însã iar catã nãtãrãul
O nouã formã de beşicã.
În bulbucirile aceste
Se cautã viaţã realã,
Dar ea n-ajunge nici poveste
Plesnindu-şi golul sãu de falã.
Iubita mea, ne cheamã cerul
În orice clipã-a vieţii noastre
Cu noi trãieşte Adevãrul
Ce ne aratã zãri albastre.
Şi noi îl credem cum ne credem
Cãci strãveziu ne este-n inimi,
Iar viaţa cântã-atât de verde
În azurii ritmuri şi rime.
Îţi mulţumesc cã-mi eşti minunea
Ce n-o credeam s-o aflu-n lume:
Una ne este rugãciunea
Care înalţã doar un Nume.
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
Atâta timp cât sunt soţi sinceri, care vor sã zideascã Dragostea, Ea va dãinui pe pãmânt fãcându-i pe ziditorii Ei cu-adevãrat fericiţi. |
bragagiu | | 2. |
Familia idealã este pe cale de dispariţie... |
ellylena | | 3. |
Mulţumesc, Nicu pentru înţelegere. Cred cã eşti şi tu un adept a Vieţii sãnãtoase. |
bragagiu | | 4. |
O oda inaltata iubirii, familiei, e specifica unui familist convins ca tine Victore! |
Nicu Constantinescu |
|
«Cenaclul
Literar Online» |
«Noduri
şi Semne» |
|
|
|
|
|