De vrei sã-nzeieşti firescul
Vino-n Ţara Eminescu,
Pe o lamurã de viaţã
Eminescu ni-i povaţã,
Pe-astã gurã de pãmânt
Eminescu ni-i cuvânt,
Într-un zbucium de fiinţã
Eminescu ni-i sãmânţã
Ca, însãmânţat, ogorul
Înspre cer sã-şi ieie zborul,
Zbor de nor şi rândunicã
Dintre spume şi nimicã.
Dar cu vocea doar pe buze
Din iubirea lui cad frunze
Lãsând ramurile lucii
Fãrã-o doinã a aduce.
Iar de totuşi nu vom pierde
Aripa şi frunza verde
Vom vedea cum Å¢ara-i toatã-n
Eminescu îmbrãcatã:
Freamãtã codrii cu jale
Pletele Mãriei Sale,
Printre crestele de munte
Vãzul Craiului e punte,
Peste marea înstelatã
Cade lacrima-i sãratã,
Iar în bolţile amurge
Calea Lui aprinsã curge…
