Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Soţiei

Şi-au pierdut aurul teii Toatele apar pãtrunse Cã vãd toamnele femeii Aşa bine de ascunse. Cum trec fire de arginturi Pletele de-abia vãzute Când nu le încurcã vânturi Sãrutând-o pe-ntrecute. Cum apare-o zbârciturã Micã, numai cât o razã Lângã ochi ori lângã gurã În lumina de amiazã. Cerceteazã în oglindã Cãutând mereu cu teamã Parcã ar dori sã prindã Ce n-ar vrea, dar ce o cheamã. Mã priveşte-n sfiiciune Cum o poate doar nevasta Întrebând ca-n rugãciune: ”El nu vede oare asta?” Îmi zâmbeşte ca şireata Prinsã-n faptul de-amãgire Nu cumva privesc la alta Cu pretenţii de iubire. Eu i-am prins hâtria-ntreagã Din cãtarea ei sfioasã: ”Dintr-o lume tu-mi eşti, dragã, Cea mai tânãrã crãiasã. Nu te-ncrede cum cã rochii Au cum toamna sã-ţi disparã Cãci te oglindeşti în ochii Mei tot timpul primãvarã. Când te ştiu alãturi mie Grijulie, fericitã Mulţumesc cã pe vecie Dragostea e dãruitã.”

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Dorian mã bucur cã ţi-a plãcut.	bragagiu
2.	Mulţumesc liliana din tot sufletul.	bragagiu
3.	Frumoasa declaratie de dragoste!	Marcoci Dorian
4.	Frumoase versuri, frumoase sentimente. Trãiţi fiecare clipã din plin cât vã aveţi unul pe altul	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]