Cerul îşi freamãtã cununa
Şi stelele cad din tezaur
Întruna una câte una
De bronz, de purpur şi de aur.
Din Calea Robilor, ce-i punte
De la brumar spre primãvarã,
Vremile bani scãpau pe munte
Cãci ciobãnaşul se însoarã.
Cãdeau monete pe monete
De parcã sus e risipire,
Iar cununia pe-ndelete
Îşi strânge bani pentru nuntire.
I-au îngropat mirelui vise
Excesele de mânã largã
Sãrmanul cã nu-şi mai zãrise
Demult logodnica lui dragã.
Tot îi aleargã ochii dupã
Crãiasa dispãrutã-n noapte,
Iarã nuntaşii îl astupã
Cu bunãtãţi şi bunãtate.
Se trece veselia-n pace
Jugaştrii preoţi poartã podul*
Şi pe priviri lucesc pitacii**,
Iar aripi strigã sus prohodul.
Când el nu poate a-nţelege
De ce-a prins aurul ruginã
Şi verigheta lui de lege
Inel e numai din tulpinã?
Moale cãzând pe lãicerul
Toamna pe care-l aşternuse
Vãzu de jos ce mare-i cerul
Cu puntea care i-o propuse.
A evadat atunci din nuntã
Tânãr fugind din toate cele,
Ursita şi-a lãsat cãruntã
Sã strângã risipiri de stele.
El se va duce de va trece
Pericolul de vicleşuguri
Unde nu-i sãrbãtoarea rece,
Ci se desfac boboci şi muguri.
De pe cãrarea lui abruptã
Se va lãsa în larg de stepe,
Iar nunta lui cea întreruptã
Cu Dragostea o va începe.
În altã ziuã însoritã
Cu Paştele de Înviere
Gura de rai unde invitã
Cu flori de mãr şi seri de miere....
În zori poiana nunţii plinã
Era în ruginii troiene.
Le presãra-n colb de luminã
Şi le-arginta pomana iernii.
*Podul mortului - pânza de pe faţa mortului,
bucatã de pânzã îngustã şi lungã care se aşterne
din loc în loc, în drumul cortegiului mortuar.
** Pitac - ban, monetã de micã valoare.
