Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Coautori

M-am zbãtut întreaga noapte Ca un om bãtut de friguri Pânã când în zori, departe, S-auzirã cucuriguri. Am sãrit în rãsãritul Roşu cu bujorul care Atmosfera ameţitã Încãrca încet cu Soare. Înhãţai o foaie goalã Ca sã scriu ce-aveam în minte Şi cãdeau de pe petalã Iar cuvinte şi cuvinte. S-avântau stânci îndrãzneţe Cu granituri în tãrie, Aurore sãltãreţe În culori de piatrã vie. Ape îşi zbãteau cascade Unde se-nspuma argintul Şi un Soare cumsecade Lumina plãcut pãmântul. Pãsãri ţuguiau cu triluri Prin vãzduhurile-albastre Ca şi cerul din apriluri Ori din cântecele noastre. Şi era frumos afarã, Şi armonios pe foaie Primãvarã, primãvarã Cu mieluţi şi cu puhoaie. Dar priveam cu îndârjire Prin pãdurea asta ştearsã Parcã vãd o amãgire Hohotind c-o voce falsã. Mi-amintii cã noaptea-ntreagã Ea m-a chinuit hapsânã... ”Ce îţi trebuieşte, dragã?” M-apucã soaţa de mânã. ”Nu ştiu ce nu îmi ajunge - Arãtam cu tocu-n filã - Cã un mugur, cã un luger, Un cocor sau o copilã...” ”Graiul nu-ţi cunosc, iubite, Slovele nu-mi au putere, Dar doresc aşa fierbinte Sã te mângâi în durere!” Întindea cu sfiiciune Sufletul timid în palme Ca pe-o caldã rugãciune În sunarea de avalme. Înmuiai cam cu rezerve Pana-n palmele înguste Fãrã ea ca sã observe Şi-nţeparea sã o guste. Scrisei rândul şi de-odatã S-au aprins ca nişte stele C-au stropit pagina toatã Toporaşi şi viorele. De am râs atât de simplu Un copil c-o cãldãruşã Ce-a pierdut în râpã timpul De-l schimbã pe o brânduşã. ”S-a primit! - am spus nevestei - Ai venit - uite ce-i bine!” ”Dragul meu, iar o poveste Vrei sã nãscoceşti cu mine?..”

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mulţumesc, Nicu!	bragagiu
2.	Tot optimist si zglobiu esti in poezie Victore! Am citit cu placere!	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]