Autor:	Victor Bragagiu ( bragagiu ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Noapte

Cum doreşte un cerb izvoarele de apã, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Psalmul 42:1 Cuvântul unduirii de pârâu Recitã pergamentul scris în stele Şi cântecele spicului de grâu Se-nclinã-n hohotit de cucuvele. Domoala fremãtare de salcâm Nu îndrãzneşte sã se depãrteze: Sunete rare, de pe alt tãrâm, Tresar fãrâmiţându-şi paranteze. Cereasca barcã pânza-a-mprãştiat, Ce, zdrenţuitã-n urma ei se trage Prinzând şi rãsturnând în înnoptat Din valuri delicatele catarge. Prin umbre luminoase hoinãrind Tãcerea, aruncând priviri de pândã, Când se piteşte-ascunsã ca un gând Şi când zvâcneşte-un ţipãt ca sã prindã. E miez de noapte. Stelele ca lãnci În codru lunecoase-s aruncate, Sunã pe vânt ecouri de tãlãnci Din tainiţele duhului de noapte. Un clopot suspinã cãzut în somn Prin întuneric murmurând un dangãt Plutind printre şoptiri de liliom Şi revãrsarea florii de pe creangã. E noapte fãrã zare de hotar Privirea când îşi pierde înţelesul, Când soarta e privitã ca-n zadar, Iar bezna îşi îndeasã dur succesul. Vin la izvoare cerbii de argint Privind în jur cu patima timidã Şi îşi apleacã ramuri spre pãmânt Cerul înalt, prin ape, sã-l deschidã. Undele moi duioase clipocesc Cuvinte ce se leagãnã ca spice, Crini dalbi în ele cerbii strãlucesc Neîndrãznind coroane sã-şi ridice. În ochii apei stelele socot Prinzându-le pulsarea lor de viaţã, Sã-şi rupã vãzul de la cer nu pot, Iar cerul li se uitã-adânc în faţã. Aşa şi stau privindu-se-n priviri Cu gingãşie atingând tristeţea Cã-n palide imagini de iubiri Începe sã-nfloreascã frumuseţea. Victor Bragagiu

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	E şi normal - sunt om credincios.	bragagiu
2.	Victore, ma bucur ca in poeziile tale exista si Dumnezeire.	Nicu Constantinescu

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]