Aş vrea sã scriu un altfel de poem
Un nou catren, o altã poezie
Sa-l nasc nu cu cernealã, cã mã tem
Cã nu-i de-ajuns o coalã de hârtie.
Sã-l scriu pe rãnile din piept gravat
Pristol în taina inimii amare
Pe el sã Te cobori crucificat
Şi sã Te-mparţi Iisus spre fiecare.
Sã faci din orice inimã altar
Prin care braţul dragostea-şi întindã,
Purificatã-n Jertfa din pahar
Iubirea Ta la piept sã ne cuprindã.
Şi-aş vrea cât încã inima-i hoinar
Îndrãgostit de-a’ Tale simţãminte,
Cât încã bate-n aşteptãri de jar
Sã Te cobori din cerul Tãu Pãrinte.
Tu pân’ la ea sã nu Te mai opreşti
Coboarã treaptã dupã treaptã-n murmuri,
Sub pasii Tai fiinţa sã-i sfinţeşti
Şi-n pieptul ei sã Te aşezi de-a pururi.
Te-nchide iar sub zãri de ametist
Şi-mi lumineazã cugetele goale,
Ca poezia-aceasta â€" acatist
S-o ţes smerit din gândurile Tale.
