Mi te-am imaginat dimineaţa
îmbrãcat în parfumul tãu
Şi teama cea mai mare a vieţii
a fost sã nu te mai simt al meu.
Mi te-am imaginat umblând printre stele,
aşa cum numai tu ştii s-o faci,
Dar nu am reuşit sã-ţi vãd drumul
croit printre galaxiile cu maci…
Mi te-am imaginat fremãtându-mi neliniştile,
cu ochii închişi, aşa cum numai tu ştii s-o faci…
Şi nu m-am putut decide
dacã te aud vorbind sau…taci…
Ştii…neliniştilor mele doar tu le dai sens…
le iei în braţe şi zbori cu ele cãtre stele…
Şi-apoi te-ntorci pãşind cu-acelaşi mers,
Te-apropii de mine, mã-mbrãţişezi şi-mi spui şoptit:
…. “Te iubesc… “
Daca nici in dragoste nu suntem sinceri.... atunci...cand, Allexya? E trist cand lumea uita sa iubeasca SINCER si pun in fata sentimentelor interesul ...