Astãzi mã voi scãlda în mare,
Abluţiune a tot purificatoare,
Purtatã de valuri, mângâiatã de soare,
Cu glasul meu voi spune tare
Cã:
Tot, sus-jos, are asemãnare.
X,Y din spiralã spre îmbrãţişare
Se lasã,şi ei,purtaţi pe valuri de mare
Ghidaţi spre tãrm, spre purificare,
Fãclie pe drum au raza de soare,
Din fliş ies-surprinşi vor fi tare
Cã:
Geneza, în tipar, are asemãnare.
Petale de flori-suflete-n îmbrãţişare
Strãbat liman cu ochii în zare,
Se nasc şi mor, nu au scãpare,
În carusel, se învârt fãrã încetare
Dansate abluţiuni de apã şi sare,
Mâine, spãl cu spumã de mare,
Spre ÎNÄ‚LŢARE!
Dacã marea este sfinţitã poţi sã faci spãlãri de purificare,deci abluţiunea merge...spre final însã abluţiunea devine dansantã,învîrtitã fãrã încetare în carusel!..şi mã-ntreb ,..dacã nu cumva ,apa şi sarea nu sunt de la transpiraţie?..şi-atunci purificarea unde este? Prin genul acesta de rimã rişti f,mult sã pierzi noţiuni de îmbrãcãminte logicã a versului intrînd din naivitatea acceptatã în una aberantã!
