Am devenit fotografii
în mii de tonuri gri
Cu chipuri mate ce ne tot repetã
Nomadele fizionomii de stepã
Fixate-n zâmbete oficiale
Aşa, cum mesianic ne învaţã
Managementul capitalist
al fericirii în viaţã.
În schimb,
la nunţi şi cumetrii
Sau când cu fast ne-aniversãm nãscarea,
(de parcã noi am fi adus Iertarea)
Balansul fotografic se umple de beţii
Imaginea cu alai, purcede a se exfolia
Şi ne-ngãlbenim subit,
de fiere şi de sepia.
Dar cel mai sincer ne ivim,
chiar la final
Când popa cântã Aleluia
prea nazal
Când suntem traşi pe ultimul drumeag
Şi relaxaţi definitiv în fag
Când încrustaţi
pe crucile din kitsch de cedru
Vom zãbovii,
ca vechi fotografii
în alb şi negru.
