Autor:	Cerasela Bunda ( braniste ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Cãlãtoria inimii

Mã mânã dorul pe poteci pierdute-n timp, cãrãri de munte. Prin bolovanii grei şi reci, din nerostitele cuvinte. Aud izvoare şopotind de lacrimi scurse pe obraz. Aud şi timpul ticãind, fãrã o clipã de rãgaz. Am ochii strânşi cu o nãframã, ţesutã cu-amintiri fugare, Pãşesc spre codrii de aramã, iar inima îmi bate tare. Se simte-un iz de primãvarã! zâmbesc aducerile-aminte. Şi poposesc. Se lasã searã ! rog luna creştetu-mi s-alinte. Dezleg nãframa, fãrã teamã. -E linişte! şi-mi este bine, O întind pe iarbã; bag de seamã: -Nu-s singurã ! Sunt eu cu mine. Cerul sclipeşte de dorinţe în lacul viselor deşarte, Steluţa mea din tinereţe, încã luceste de departe.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Mulţumesc pt lectura. Apreciez comentariile voastre şi mã bucur , cã am postat-o.	braniste
2.	Este exact ce astept de la acest cenaclu :POEZIE!!!	ladyinblack
3.	Sunt surprins,vad o poemã,solid închegatã tehnic ,prin care strãbate un mesaj profund,în care zbaterea lãuntricã sperã , cã imaculateţea primarã poate deveni împlinire cu efect de satisfacţie,cel puţin egalã cu a visului .Îmi place aceastã poezie,mã bucur c-ai scris-o!
4.	Multumesc !	braniste
5.	'Cerul sclipeşte de dorinţe în lacul viselor deşarte, Steluţa mea din tinereţe, încã luceste de departe.' Frumos! Minunat traseu al sufletului... Am citit cu mare placere. Cu drag,	Adelaide

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]