-Cine eşti tu? se-ntreabã sufletu-mi în tainã,
închis în turnul de cleştar - Îmi eşti strãinã !
Nu vezi nevoia mea de aer, nici iubirea
ce pâlpâie discret, tu-mi cauţi nemurirea.
Din temeri mi-ai fãcut un zid şi mã priveşti
prin crãpãturi adânci, sfioasã îmi zâmbeşti,
Te-ndepãrtezi în zori spre-o lume-ntunecatã,
-De ce mã ţii închis, tu, minte-ntortocheatã ?
Ce m-ar putea rãni mai tare ca-nchisoarea ?
Mã scoate la luminã, ascultã-mi înalţarea !
Sufletul subjugã mintea sau invers? Eu fac parte din acei muritori de rând la care 1+1=2 şi nu pot sã calculez un şir de ecuaţii care în final au şi ele acelaşi rezultat
