Autor:	Cerasela Bunda ( braniste ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Privirea

Umbra trecutului mã împresoarã, Privirea mi-e pierdutã. Ea o cheamã Cu glas şoptit, sã o urmeze În camera obscurã, sã cineze. Sunt mese-ntinse şi sfeşnice aprinse, Bucãţi de clipe şi cupe neatinse, Pline de vin pelin şi de regrete, Doar vina stã rânjind lângã perete. Perdeaua gândului se mişcã vag Când amintirile îi ies în prag, Stropi mici de zâmbet se-mprãştie pe hol, N-au loc la masã. Nu-i scaun gol. Privire-mi se întoarce, e lihnitã, Se-aşazã în fotoliu obositã, Cere o ceaşcã cu ceai de tei, Apoi se-ntinde, zâmbind în ochii mei

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Zâmbesc în ochii mei, versurile tale	liliana
2.	Fiecare dintre noi avem momente vesele si triste, deseori fara motiv. Gandirea pozitiva elimina insa o parte din tristeti! Primavara ar trebui si ea sa fie un motiv de bucurie. Adevarat este ca sensibilitatea unui poet scoate la lumina starea lui, trairile lui in general. Poetii au insa si putere de a inventa sau de a se transpune intr-o anume stare, eu patesc lucrul acesta si de multe ori sunt inteles ca si cum as avea cu adevarat niste probleme!	Nicu Constantinescu
3.	mulţumesc Dorian. E adevãrat, versurile mele sunt cam triste si habar nu am de ce. Tristeţea nu este starea mea de spirit, sunt o persoanã veselã.	braniste
4.	Frumoase versuri Cerasela,atata tristete insa ar trebui...compromisa cu un strop de fericire...	Marcoci Dorian

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]