Micã sirenã, azi, plângi la colţ de mare.
Tu, ai renunţat la tot pentru picioare,
Lacrima ta se-adunã-n marea adâncã,
În valul ce se sparge, trist, de-o stâncã.
Chiar dacã nu mai porţi al tãu veşmânt,
Marea e casa ta, şi ai un legãmânt,
Poţi, sã te-ntorci, oricând la nemurire,
Dar tu rãmâi pe loc, orbitã de iubire.
Frumoasã încã eşti, dar fãrã pic de grai,
Prea mare sacrificiul tãu pentru alt trai,
Cântecul tãu în larg era ameţitor,
Dar l-ai pierdut la ţãrm, iubind un muritor.
Nici ieri, nici astãzi, n-a auzit ce îi spui
Şi n-a înţeles iubirea din ochii tãi cãprui.
A ta dorinţã la el nu poate ajunge,
Sã plângi sau sã înoţi, încã mai poţi alege!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
doar iubirea imposibilã o cânţi în versuri, pe cea posibilã o trãieşti.
Mulţam pt comentarii.
