În viaţa mea trecutã, o viaţã de atlant,
Eram bãrbat cu stare, cu barbã şi înalt.
Ţineam puterea-n palme, cãlãtoream mental,
În carul alegoric pluteam cãtre astral,
O lume de luminã şi gânduri concentrate
Chihlimbar, cristale şi aur doar karate.
Zeii erau aproape, tãbliţele pe masã,
Ştiinţa sta în legi în fiecare casã.
La templu preotese ţineau magia-n frâu,
Şi nu lãsau sã scape cheiţa de la brâu.
În zece state mari domneau doar fii de zei
Iar pofta omeneascã nu se gãsea la ei.
Cei fãrã veşnicie erau simpli argaţi,
Munceau cu drag şi spor la fii de atlanţi,
Dar a venit o zi, când fii s-au certat,
Sfinţenia şi pacea uşor s-a destrãmat.
O luptã pentru tronuri a dezlegat puterea
Bãtrânii înţelepţi au dispãrut cu vremea
Ofranda şi respectul s-au risipit, pe loc
Iar viaţa-n Atlantida a devenit un joc,
Sfidarea prinse aripi şi se înãlţã la ceruri,
Trufia acestor regi a dãinuit de-a pururi,
Se înfuriarã zeii şi dezlegarã cerul.
Iar ordinea de rând a dispãrut şi clerul
Potop de ape tulburi şi valuri uriaşe,
Izbeau mereu ţinutul cu bice şi cravaşe,
Un continent mãreţ s-a prãbuşit în ape
Si doar câţiva atlanţi au reuşit, sã scape.
Au rãspândit în lume mãreaţa lor ştiinţã
Sperând ca omenirea, sã aibã conştiinţã
Pe Gange, Indus, pe Tigru şi Eufrat
Civilizaţii noi în timp s-au înãlţat,
Pe Fluviul Lung, pe Nil şi chiar în Anzi
Enigmele de ieri plutesc în aer, azi
Un singur lucru e ascuns de omenire,
E floarea de ambrozii, nectar şi nemurire
