Trebuia sã moarã vara, visuri, puf de pãpãdii,
ca sã vinã iarãşi toamna, dor, emoţii, nostalgii.
Muzele se-ntorc pe rând din beţii sau de la bâlci
şi s-apucã sa împleteascã versuri fine, voaluri dulci.
Nopţi mai lungi si ploi mãrunte se vor scutura din nori,
fericirea mea dispare pânã s-o crãpa de zori.
Vin emoţiile-n valuri si inunda ce-i uscat
Trebuia sã moara vara, sa-ncolţeascã ce-am uitat
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Foarte frumos versul, mi-a placut. Bine te-am gasit!
