Şi dintr-odatã, s-a fãcut linişte!
De parcã timpul s-ar fi oprit în loc
Şi nu ştiam dacã, e azi sau mâine?
Tot ce zãream erau imagini dintr-un joc.
Şi dintr-odatã urma grea a paşilor tãi
dispãruse, sufletul meu pãrea pustiu,
Fãrã lacrimi de dor ochii erau doar ai mei,
Frânturi de bucurie mã inundau.De ce? nu ştiu!
Şi dintr-odatã iubirea mea s-a stins,
Fãrã a lãsa în urma ei strop de cenuşã.
Inima mea porţi ferecate a deschis,
Privind în orizont lumina jucãuşã.
Un sentiment de eliberare emoţionalã, spiritualã; eliberare de trecut, de regrete, de ideea cã e musai sã fim pe placul celorlalţi. Ai abordat o atitudine pozitivã, demnã, puternicã, fiindcã, într-un final, viaţa începe în fiecare zi cu alte oportunitãţi, cu alţi oameni în viaţa noastrã, cu alte decizii şi trebuie de fie care datã sã ne pãstrãm un strop de speranţã. Bravo!
