Fiicele nopţi vegheau în cea de-a treia noapte,
la cãpãtâiul oricãrui prunc nãscut.
Vestitele Moirae ţeseau destinul, în şoapte
prooroceau în graiul lor necunoscut.
Cea micã Klotho torcea la firul vieţii,
iar Lachesis îl mãsura şi cuteza,
Sã-l termine pânã la venirea dimineţii,
când Atropos, cea de temut, îl reteza.
Dar bietul prunc zâmbea deşi, vedea acest generic
Nu-nţelegea nimic din soarta ce-i fu hãrãzitã,
cãci Ursitoarele ziceau ce-aveau de zis,apoi în întuneric
au dispãrut, luând tot ce-aveau în recuzitã.
Fãina, apã, miere în farfurii şi flori pe masã,
Ani buni,le-au aşteptau în fiecare casã,
Ca Atropos sã fie în noaptea tainicã, miloasã
când taie firul, sã fie dulce, bucuroasã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Of, ursitoarele!... oare ce criterii au ele cand hotarasc destine? Poate nu au criterii si merg si ele pe mana hazardului. Oare pot fi influientate, mituite? Dar cum? Prin faptul ca m-ai facut sa-mi pun atatea intrebari, mi-a placut mult poezia.
