Sa-ti pot uita iubirea de naluca,
mult timp m-am pedepsit pe coji de nuca,
Genunchii sunt zdreliti si sangereaza,
dar fara rost. E noapte si sunt treaza!
Mi-am legat sufletul de ata unui zmeu,
sa se inalte, purtat de alizeu,
Departe de lume, departe de tine...
dar gandul cauta ce-i aparine !
Am vrut sa-ti uit privirea si m-am luptat
cu jumatate din mine, dar e pacat
sa-mi schimb zambetul dulce pe un dispret,
cand totul in lume are un pret!
Si am lasat lacrimile sa curga suvoaie,
sperand sa ma spele ca apa de ploaie.
Si am lasat gandul sa-ti bata in poarta,
se va deschide?! depinde de soarta.
Cu adevarat, soarta decide in multe privinte dar depinde putin de fiecare in parte, asa cum spune Allexya, ne sta la dispozitie liberul arbitru; aici e o problema: la rascruce alegem singuri directia, dar stim noi care e directia buna? Eu cred ca e tot hazard.
si eu cred in liberul arbitru.Avem intotdeauna posibilitate de a alege( alegem ceea ce consideram ca, e bine pt noi la acel moment), dar in poezie soarta intervine la final, cand apare resemnarea, iar alegerea apartine celuilalt. Multumesc pt lectura si comentariu.
Câtã importanţã poate avea soarta în viaţa unui om...Personal, cred cã ponderea este undeva la 50% soartã şi 50% liber arbitru, vreau sã cred cã avem mãcar un gram de alegere la dispoziţie. Cât priveşte iubirea, lucrurile se complicã şi mai rãu. Are trãire, zbucium interior şi sinceritate acest poem.