Cand soarele apune-n culori de ametist
si moartea imi va pune pe fata voalu-i trist,
N-o sa rasara luna pe ceruri, printre stele
si tu vei plange-ntr-una, udand mainile mele.
Vei intreba copila, cum am putut sa mor ?
Eu inger de lumina si al tau pazitor.
Si vei citi in taina din cartile stravechi,
sperand intr-o minune in noaptea de priveghi.
Dar, de-ai privi in jur cu ochiul mintii tale,
vedea-vei o lumina lila, scanteietoare,
lumina ce in cercuri se-nalta spre apus,
acolo unde Poarta asteapta semn de Sus.
Voi fi mereu cu tine, te voi iubi in taina,
In visurile tale invata de ma cheama .
Nu suferi copila, caci sufletul se frange.
Zambeste, caci in viata nu merita a plange
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Multam tuturor.Cum bine a intuit Allexya, initial se intitula Testament, dar cum fiica mea , pentru ca ii este dedicata,nu suporta cuvantul testament, am decis sa fie doar o premonitie.
Super! Nici nu ma straduiesc sa gasesc cuvinte pentru comentarii. Spun doar ca mi-a placut mult. Se vede ca pe la noi in Drumul Taberii trece ades muza.
Emoţionant mesajul poeziei. Culoarea ametistului (violet, lila) ai ales-o foarte bine pentru a semnifica apusul, spiritul şi taina vieţii de dincolo, violetul fiind culoarea spiritualitãţii şi misticului. O poezie-testament care lasã loc de speranţã. Foarte frumos!
